Dictionar

Angoasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. angoisser)

1. a da o stare de nelinişte; a nelinişti (profund).


Angoasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)

1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.

2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.

3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.


Angoasant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angoissant)

1. care provoacă angoasă, îngrijorare profundă; neliniștitor.

2. (antonim) securizant.


Angoasant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angoissant)

1. care provoacă angoasă, îngrijorare profundă; neliniștitor.

2. (antonim) securizant.


Angor

Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (fr., lat. angor)

1. (med.) durere brutală și angoasantă; angină pectorală.

2. (expr.) ~ pectoris = anghină pectorală.


Calmant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.

2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.

3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.

4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.

5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.


Castraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. castration, lat. castratio)

1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.

2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.

3. (psihanaliză) anxietate (sau complex) de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.

4. (biol.) ~ parazitară = modificări produse de un parazit animal sau vegetal pentru a bloca aparatul reproducător al gazdei sale.

5. (var.) castrațiune.


Compulsiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compulsion)

1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acţiona sub efectul unei forţe interne obsesionale, ameninţat de angoasă, de culpabilitate; compulsie.


Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.