Rezultate principale (Angoasă,):
Angoasa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. angoisser)
1. a da o stare de nelinişte; a nelinişti (profund).
Angoasă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)
1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.
2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.
3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.
Rezultate secundare (Angoasă,):
Angoasant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angoissant)
Angoasant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angoissant)
Angor
Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (fr., lat. angor)
1. (med.) durere brutală și angoasantă; angină pectorală.
2. (expr.) ~ pectoris = anghină pectorală.
Castraţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. castration, lat. castratio)
1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.
2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.
3. (psihanaliză) anxietate de ~, complex de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.
Compulsiune
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compulsion)
1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acţiona sub efectul unei forţe interne obsesionale, ameninţat de angoasă, de culpabilitate.
Conversiune
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)
1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.
Distimie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysthymie)
1. modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; anxietate, angoasă, nelinişte.