Dictionar

Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Analist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.

2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.

3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.

4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.


Anticlor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichlore)

1. substanţă care fixează clorul, la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii.


Argonaut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)

1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.

2. (fig.) navigator îndrăzneţ.

3. moluscă cefalopodă din mările calde.


Bancă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bank)

1. (la jocul de cărţi) banii puşi în joc de cel ce ţine jocul.