Rezultate principale (Animal):
Animal
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. animal)
1. s. n. fiinţă care are organe de simţ, de mişcare, sistem nervos etc.
2. (fig.) om josnic, stăpânit de instincte.
3. adj. de animal, propriu animalelor.
Rezultate secundare (Animal):
Animal gazdă
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU gazdaállat
Animalcul
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animalcule)
1. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop.
Animalculism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animalculisme)
1. preformism.
Animalculist, -ă
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. animalculiste)
1. (adept) al animalculismului; spermatist.
Animalic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. animalisch)
2. (fig.) josnic, brutal, inuman.
Animalier, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. animalier)
1. adj. referitor la animale, la produse de origine animală.
2. (despre opere de artă) care reprezintă animale.
3. adj., s. m. (pictor, sculptor) care înfăţişează animale.
Abataj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)
1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
4. sacrificare a animalelor, la abator.
5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Abator
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.
Acantofag, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophage)
1. (despre animale) care se hrăneşte cu spini.
Acarioză
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)
1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.
Acefalie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéphalie)
1. lipsă a capului la unele animale inferioare.
2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.
Acelomate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acoelomates)
1. pl. grup de animale fără celom.