Dictionar

Rezultate principale (Animal):

Animal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. animal)

1. s. n. fiinţă care are organe de simţ, de mişcare, sistem nervos etc.

2. (fig.) om josnic, stăpânit de instincte.

3. adj. de animal, propriu animalelor.


Rezultate secundare (Animal):

Animal gazdă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT animal hospitale

2. FR animal hôte

3. EN host animal

4. DE Wirtstier

5. RU животное-хозяин

6. HU gazdaállat


Animalcul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animalcule)

1. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop.


Animalculism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animalculisme)

1. preformism.


Animalculist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. animalculiste)

1. (adept) al animalculismului; spermatist.


Animalic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.

2. (fig.) josnic, brutal, inuman.


Animalier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. animalier)

1. adj. referitor la animale, la produse de origine animală.

2. (despre opere de artă) care reprezintă animale.

3. adj., s. m. (pictor, sculptor) care înfăţişează animale.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)

1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.

2. (fig.) masacru.


Acantofag, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophage)

1. (despre animale) care se hrăneşte cu spini.


Acarioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.

2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.


Acefalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.

2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.


Acelomate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acoelomates)

1. pl. grup de animale fără celom.