animal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. animal)

1. s. n. ființă care are organe de simț, de mișcare, sistem nervos etc.
2. (fig.) om josnic, stăpânit de instincte.
3. adj. de animal, propriu animalelor.

animal gazdă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT animal hospitale
2. FR animal hôte
3. EN host animal
4. DE Wirtstier
5. RU животное-хозяин
6. HU gazdaállat

animalcul

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. animalcule)

1. (biol.) vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop; animal microscopic.
2. ~ spermatic = spermatozoid.
3. (var.) animalicul.

animalcular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. animalcular)

1. de, referitor la, asemănător cu un animalcul.

animalculism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. animalculisme)

1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
2. (var.) animaliculism.

animalculist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. animalculiste)

1. (adept) al animalculismului; spermatist.
2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.
3. (var.) animaliculist.

animalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.
2. (fig.) josnic, brutal, inuman.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

acantofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophage)

1. (despre animale) care se hrănește cu spini.

acarioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni și la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înțepăturile unor acarieni.

acefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.
2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.