Dictionar

Rezultate secundare (Animali):

Animalic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.

2. (fig.) josnic, brutal, inuman.


Animaliculism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animaliculisme)

1. (biologie) concepție (eronată) potrivit căreia în spermatozoid ar exista dinainte format viitorul organism; preformism.

2. (var.) animalculism.


Animaliculist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. animaliculiste)

1. (biol.) adept al animaliculismului; spermatist.

2. (var.) animalculist.


Animalier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. animalier)

1. adj. referitor la animale, la produse de origine animală.

2. (despre opere de artă) care reprezintă animale.

3. adj., s. m. (pictor, sculptor) care înfăţişează animale.


Animalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animalité, lat. animalitas)

1. stare, comportare de animal; (fig.) lipsă de simţire, de omenie.


Animaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. animaliser)

1. tr., refl. a coborî în starea de animal; a (se) abrutiza.


Adelfofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphophagie)

1. absorbţie a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.

2. devorare a unui animal de către altul din aceeaşi specie ori din specii diferite.

3. unire a doi gameţi de acelaşi sex.


African, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.

2. adj. care aparţin Africii.

3. artă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă şi animalieră, în ţesături, orfevrărie.


Animalcul

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (fr. animalcule)

1. (biol.) vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop; animal microscopic.

2. ~ spermatic = spermatozoid.

3. (var.) animalicul.


Animalculism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animalculisme)

1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.

2. (var.) animaliculism.


Animalculist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. animalculiste)

1. (adept) al animalculismului; spermatist.

2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.

3. (var.) animaliculist.


Animalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (animaliza)

1. acţiunea de a (se) animaliza; dezumanizare.

2. tratament chimic al fibrelor textile vegetale pentru a le da proprietăţi specifice fibrelor de natură animală.