Dictionar

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
 

cromatofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromatophore)

1. (bot.) organit din citoplasmă care conține pigmenți.
2. celulă pigmentată a dermei, capabilă să schimbe culoarea animalului.
 

dermatoragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dermatorragie)

1. (med.) hemoragie cutanată; sângerări ale pielii.
2. (med. vet.) ~ parazitară = boală parazitară de primăvară/vară cauzată de prezența, dezvoltarea și migrarea în țesutul conjunctiv subcutanat și intermuscular a unui nematod filar (Parafilaria bovicola) și care se manifestă prin formarea de noduli cutanați hemoragici, în special pe părțile anterioare și dorsale ale animalului; parafilarioză.
 

holocaust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. holocauste)

1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinității, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar.
2. exterminare a unui mare număr de oameni.
3. (fig.) ofrandă, sacrificiu.
 

levadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Levade)

1. (echit.) mișcare de dresaj constând în aceea că animalul ridică în sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol.
 

muletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. muleta)

1. bucată de stofă roșie de care se servesc luptătorii cu taurii pentru a ațâța animalul.