Parte de vorbire: adj.
Origine: (an- + istoric, cf. fr. anhistorique)
1. situat în afara realităţilor concret-istorice.
2. fără a ține cont de istorie, de contextul istoric.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anistoric + -itate)
1. caracter anistoric al unui mod de gândire, concept sau principiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anistoric + -itate)
1. caracter anistoric al unui mod de gândire, concept sau principiu.