Parte de vorbire: vb.
Origine: (aniversar)
1. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anniversaire)
1. care amintește de un eveniment petrecut în aceeași zi cu unul sau mai mulți ani înainte; care revine în fiecare an.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aniversa)
1. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aniversa + -/t/iv)
1. cu caracter de aniversare; aniversar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aniversa)
1. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aniversa + -/t/iv)
1. cu caracter de aniversare; aniversar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centenarius, fr. centenaire)
1. s. n. împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare a acestui eveniment.
2. adj., s. m. f. (om) de o sută de ani.
Parte de vorbire: I. adj., s.m.f.; II. s.n.
Origine: (fr. cinquantenaire)
1. I. (om) în vârstă de cincizeci de ani; cvincvagenar.
2. II. sărbătorire a cincizeci de ani de la un eveniment; semicentenar.
3. a cincizecea aniversare a unei persoane, a unui eveniment important.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. féliciter)
1. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc.
2. refl. (fam.) a se socoti mulţumit pentru un rezultat obţinut.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)
1. a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări et cetera; a (se) felicita.