Rezultate principale (Anormal.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT abnormalis
2. FR anormal; irregulier
4. DE abnorm; unregelmäßig; regelwidrig; mißgebildet; ungewöhnlich; abnormal; anomal
5. RU ненормaльный
6. HU rendellenes
Rezultate secundare (Anormal.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anormal)
1. contrar regulilor, normelor.
3. (despre oameni) care prezintă infirmităţi fizice sau psihice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anormal + - itate)
1. faptul, însuşirea de a fi anormal; anomalie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. paranormal)
1. ansamblu de subiecte care nu pot fi explicate de știință.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” + norma „standard” + -is)
1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobişnuit.
2. (antonime) normal, obişnuit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromicrie)
1. stare anormală prin insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adnation)
1. (bot.) concreşterea anormală a unui organ cu о altă parte a plantei (de ex. tubul caliciului cu ovarul).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocyclie)
1. comportare anormală a unui cromozom.
2. grad diferit de spiralizare a unor regiuni cromozomiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alo1- + -plazie)
1. dezvoltare anormală a unui ţesut organic.