Dictionar

anormal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT abnormalis
2. FR anormal; irregulier
3. EN abnormal; irregular
4. DE abnorm; unregelmäßig; regelwidrig; mißgebildet; ungewöhnlich; abnormal; anomal
5. RU ненормaльный
6. HU rendellenes
 

anormal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anormal)

1. contrar regulilor, normelor.
2. neregulat; deformat.
3. (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice.
 

anormalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anormal + - itate)

1. faptul, însușirea de a fi anormal; anomalie.
 

paranormal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. paranormal)

1. ansamblu de subiecte care nu pot fi explicate de știință.
 

abnorm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” +‎ norma „standard” + -is)

1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobișnuit.
2. (antonime) normal, obișnuit.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

acromicrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromicrie)

1. stare anormală prin insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului.
 

adnație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adnation)

1. (bot.) concreșterea anormală a unui organ cu о altă parte a plantei (de ex. tubul caliciului cu ovarul).
 

alociclie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocyclie)

1. comportare anormală a unui cromozom.
2. grad diferit de spiralizare a unor regiuni cromozomiale.
 

aloplazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alo1- + -plazie)

1. dezvoltare anormală a unui țesut organic.