Rezultate secundare (Anotimpuri.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr., it. nomade; lat., gr. nomas)
1. I. caracteristic nomazilor.
2. care nu are o aşezare stabilă, permanentă; rătăcitor.
3. care nu se stabilește definitiv pe un anumit teritoriu, mutându-se de pe un loc pe altul; (înv.) nomadic.
4. care se desfășoară în peregrinări; (înv.) nomadic.
5. care nu are caracter stabil; (înv.) nomadic.
6. (entom.) albină ~ă = albină cuc cu aspect de viespe aparținând genului Nomada.
7. (despre animale) care schimbă climatul în funcţie de sezon.
8. II. membru al unui grup uman care trăiește mișcându-se în funcție de anotimpuri.
9. membru al unui popor care nu are o așezare statornică.
10. persoană care nu are o locuință fixă și se deplasează mult.
11. (fig.) cel care își schimbă adesea țara, reședința.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subtropical)
1. în zona dintre tropice şi 40º latitudine nordică şi sudică; specific acestei zone.
2. climă ~ă = climă caldă de tranziţie, între cea tropicală şi cea temperată, cu două anotimpuri, unul secetos, vara, şi altul ploios, iarna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transhumant)
1. (despre populaţii) care practică transhumanţa.
2. (despre animale) care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri.
3. (despre îndeletniciri) cu caracter de transhumanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tropophytes)
1. plante adaptate la alternanţa dintre anotimpurile secetoase, când îşi pierd frunzele intrând în repaus biologic, şi cele umede, când înfrunzesc şi se dezvoltă rapid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (primăvară + -tic)
1. referitor la primăvară, primul dintre cele patru anotimpuri, înainte de vară.
2. care caracterizează primăvara; de primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii.
3. care se dezvoltă sau se coace primăvara; care apare primăvara.
4. care amintește de primăvară, prin temperatură, verdeață intensă etc.
5. (figurat) care este la început de dezvoltare; fraged, tânăr.
6. (figurat) care evocă primăvara prin strălucire, bucurie etc.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (zăduf + -os)
1. (despre căldură, anotimpuri, vânt etc.) plin de zăduf, foarte călduros, înăbușitor.
2. (var.) (înv.) zăduhos, (înv.) zăduvos.