Dictionar

Rezultate principale (Ansamblu):

Ansamblu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.

2. colectiv artistic al unui teatru.

3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.

4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.


Rezultate secundare (Ansamblu):

Subansamblu

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-ensemble)

1. parte componentă dintr-un ansamblu tehnic.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Acordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.

2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.


Adat

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adatto)

1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri şi tradiţii la musulmani.


Adenoidism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénoïdisme)

1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecţia cronică a vegetaţiilor adenoide.


Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Aerogară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogare)

1. ansamblu de clădiri ale serviciilor unui aeroport.