abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

abstrage

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. I. a opera o abstracție, a separa prin spirit; a efectua o abstractizare.
2. a lua în considerare izolat, prin abstracție, unul sau mai multe elemente din ansamblul din care fac parte.
3. II. a se izola de realitatea înconjurătoare; a deveni complet absorbit, a se izola în gândurile proprii.

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.

aeronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.

aeroplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Aeroplankton)

1. planctonul din aerul atmosferic.
2. ansamblul organismelor microscopice vii care plutesc în aer.

afabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3).
2. morala unei fabule.