Dictionar

Centru 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.

2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.

3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.

4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.

5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)

6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.

7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.

8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.

9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.

10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.

11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.

12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.


Factor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. facteur, lat. factor, ~oris)

1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc.

2. ~ de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale.

3. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs.

4. ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; ~ comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume.

5. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită.

6. coeficient.

7. ~ poștal = lucrător la un oficiu poștal care duce și distribuie corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; poștaș.