Dictionar

Rezultate principale (Antablament.):

Antablament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entablement)

1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză şi cornişă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui şir de coloane, care susţine acoperişul.


Rezultate secundare (Antablament.):

Arhitravă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. architrave)

1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil.

2. (constr.) piesă de susţinere verticală, din lemn.


Atic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.

2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumuseţe = frumuseţe desăvârşită.

3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.

4. sare = ironie subtilă, spirit fin.

5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornişei, menită mascheze marginea acoperişului.

6. etaj scund, deasupra cornişei, la nivelul faţadei sau retras.


Coloană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat susţină un antablament.

2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.

3. ~ vertebrală = şira spinării.

4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.

5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.

6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.

7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).

8. şir vertical de cifre.

9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.

10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.

11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.

12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.


Cornişă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul.

2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.

3. partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.

4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau chiar acoperişul diverselor construcţii.


Epistil

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. épistyle, lat. epistylium)

1. (arhitectura antichității) parte a antablamentului care se sprijină direct pe coloane; arhitravă.

2. (var.) (înv.) epistiliu.


Friză 1

Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.

2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.

3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.

4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.