Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)
1. (la Platon) explicare a cunoaşterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obţinute de medic prin interogarea bolnavului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. causaliste)
1. I. referitor la cauzalism, doctrină conform căreia știința caută cauze și nu doar antecedente.
2. se spune despre o persoană care susține cauzalismul.
3. II. adept al cauzalismului, persoană pentru care cea mai importantă relație în analiza fenomenelor este cea de cauză și efect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casier)
1. mobilă compartimentată unde se păstrează acte, dosare etc.
2. ~ judiciar = fişă de evidenţă cu datele privind antecedentele penale ale unei persoane.
3. (poligr.) dulăpior în care se păstrează litere.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. occasionnaliste)
1. I. referitor la ocazionalism (teorie conform căreia Dumnezeu este singura cauză, creaturile nefiind decât antecedentele constante ale intervenției sale).
2. II. adept al ocazionalismului.