Rezultate secundare (Anterior):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antérieur, lat. anterior)
1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.
3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavităţii bucale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antériorité)
1. însuşirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedenţă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT praecedens
3. EN preceding; previous
4. DE vorhergehend
5. RU предшествующй; предыдущий
6. HU előző, megelőző, előzmény; előbbi, korábbi
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénohypophyse)
1. lobul anterior şi intermediar al hipofizei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)
1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anté-, cf. lat. ante)
1. (spaţial şi temporal) „înainte, în față, anterior”.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)
1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antéhypophyse)
1. lobul anterior al hipofizei.