anterior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antérieur, lat. anterior)

1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.
2. situat în față.
3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale.

anterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antériorité)

1. însușirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedență.
2. (anton.) posterioritate.

precedent; anterior

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT praecedens
2. FR précédent; antérieur
3. EN preceding; previous
4. DE vorhergehend
5. RU предшествующй; предыдущий
6. HU előző, megelőző, előzmény; előbbi, korábbi

adenohipofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénohypophyse)

1. lobul anterior și intermediar al hipofizei.

adrenocorticotropină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreția substanței corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.

ANTE-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anté-, cf. lat. ante)

1. (spațial și temporal) „înainte, în față, anterior”.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

antecedență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antécédence)

1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice.

antehipofiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéhypophyse)

1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.