Dictionar

Rezultate secundare (Anterior.):

Anterior, -oară

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antérieur, lat. anterior)

1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.

2. situat în faţă.

3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavităţii bucale.


Anterioritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antériorité)

1. însuşirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedenţă.

2. (anton.) posterioritate.


Precedent; anterior

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT praecedens

2. FR précédent; antérieur

3. EN preceding; previous

4. DE vorhergehend

5. RU предшествующй; предыдущий

6. HU előző, megelőző, előzmény; előbbi, korábbi


Adenohipofiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénohypophyse)

1. lobul anterior şi intermediar al hipofizei.


Adrenocorticotropină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.


ANTE-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anté-, cf. lat. ante)

1. (spaţial şi temporal) „înainte, în față, anterior”.


Antecedent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.

2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.

3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.

4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.

5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.

6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.

7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.

8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.

9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.


Antecedenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)

1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.

2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.


Antehipofiză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antéhypophyse)

1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.