Dictionar

Rezultate secundare (Antice):

Anticentru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.

2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.

3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.


Academism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)

1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.

2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.

3. fel de a se comporta academic.


Acatalectic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalectique)

1. (despre versuri antice) cu unităţile metrice complete.


Acropolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.


Agora

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. agora)

1. piaţă publică a oraşelor greceşti antice în care se concentrau viaţa civică şi negoţul.


Anticar (2)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antiquaire, germ. Antiquar)

1. negustor de antichităţi, de obiecte (de artă), de cărţi vechi; buchinist.

2. persoană care are un gust pentru obiectele vechi și le colecționează.

3. (desuet) cel care s-a dedicat studiului obiectelor antice; arheolog.

4. (var.) anticariu, anticvar.


Anticvă/anticva

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Antiqua)

1. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripţiile de pe monumentele Romei antice.