Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalectique)
1. (despre versuri antice) cu unităţile metrice complete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aptère, gr. apteros)
1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, peţiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalectique)
1. (despre versuri antice) terminat printr-un picior incomplet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (comuta)
1. acţiunea de a comuta; comutaţie.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară.
3. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diptère/s/, lat. diptera)
1. adj. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două şiruri de coloane.
2. (despre insecte) cu două aripi şi cu aparatul bucal adaptat pentru supt.
3. s. n. pl. ordin de insecte, muştele şi ţânţarii, cu o singură pereche de aripi membranoase şi o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului.