acatalectic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatalectique)

1. (despre versuri antice) cu unitățile metrice complete.

apter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aptère, gr. apteros)

1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, pețiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.

beoțian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. béotien)

1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
2. I. (înv.) greoi la minte.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).

catalectic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalectique)

1. (despre versuri antice) terminat printr-un picior incomplet.

comutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comuta)

1. acțiunea de a comuta; comutație.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară.
3. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).

dipter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diptère/s/, lat. diptera)

1. adj. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două șiruri de coloane.
2. (despre insecte) cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt.
3. s. n. pl. ordin de insecte, muștele și țânțarii, cu o singură pereche de aripi membranoase și o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului.