Dictionar

Anticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticorps)

1. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen.


Antianticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antianticorps)

1. substanţă în organism în urma injectării de anticorpi, care neutralizează acţiunea acestora.


Autoanticorp

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. auto-anticorps)

1. anticorp produs de organism, împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi.


Heteroanticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétéro-anticorps)

1. anticorp activ contra unui antigen provenind de la indivizi de specii diferite.


Imunoanticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (imuno- + anticorp)

1. anticorp rezultat în urma unui proces de imunizare.


Izoanticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (izo- + anticorp)

1. anticorp care reacţionează specific cu un antigen de la un organism din aceeaşi specie.


Aglutinant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.

2. care se lipeşte.

3. limbă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.

4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.

5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.

6. material de legătură între agregate.


Aglutinină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.

2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.


Alexină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă completeze acțiunea unei imunizine.

2. substanţă proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.


Antiaglutinină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antiagglutinin)

1. anticorp specific care provine din acţiunea aglutininei.


Antianticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antianticorps)

1. substanţă în organism în urma injectării de anticorpi, care neutralizează acţiunea acestora.


Antiblastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiblastique)

1. (despre un ser imun) care împiedică dezvoltarea germenului corespunzător anticorpilor serului respectiv.