Dictionar

anticabraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + cabraj)

1. dispozitiv pentru reducerea tendinței de cabrare a locomotivelor electrice și Diesel electrice.
 

anticalofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + calofil)

1. (despre stil) care denotă anticalofilie.
 

anticalofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + calofilie)

1. respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilism.
2. respingere a cultivării excesive a frumuseții stilului.
3. calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conținutului.
 

anticalofilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + calofil + -ism)

1. (lit.) respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilie.
 

anticameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. anticamera)

1. cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet.
 

anticancer

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + cancer)

1. care luptă împotriva cancerului sau care este folosit pentru a trata cancerul; anticanceros.
 

acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
 

alternanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alternance)

1. însușirea de a alterna.
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane.
 

amficționie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele.
 

annona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. annona)

1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligație a populației de a aproviziona orașele și armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaților.
 

anticalofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + calofil)

1. (despre stil) care denotă anticalofilie.