Dictionar

Antiemetic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.


Antivomitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anti-vomitif)

1. (medicament) care combate starea, senzaţia de vomă; antiemetic.


Prometazină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prométhasine)

1. produs de sinteză, cu acţiune sedativă, antihistaminică şi antiemetică.