Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigène)
1. substanţă proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigénothérapie)
1. folosirea terapeutică a substanţelor care pot produce anticorpi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. auto-antigène)
1. antigen constitutiv al celulelor care induce producerea de autoanticorpi.
2. antigen propriu organismului, care stimulează sistemul imunitar, și poate provoca boli autoimune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétéroantigène)
1. antigen care produce dezvoltarea de anticorpi în serul unor indivizi din specii diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (izo- + antigen)
1. antigen prezent numai la anumiţi indivizi ai unei specii, capabili de a determina formarea de izoanticorpi la indivizii aceleiaşi specii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anavenin)
1. antigen inofensiv prin detoxificarea cu formol a veninurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anergie)
1. pierdere a capacităţii de reacţie a organismului faţă de antigenii unei anumite boli.
2. energie termică corespunzătoare unui sistem fizic în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticomplémentaire)
1. (despre un ser, antigen) care are proprietatea de a fixa complementul (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticorps)
1. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antisérum)
1. ser sangvin provenit de la un animal după imunizarea cu un antigen specific.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. auto-antigène)
1. antigen constitutiv al celulelor care induce producerea de autoanticorpi.
2. antigen propriu organismului, care stimulează sistemul imunitar, și poate provoca boli autoimune.