Dictionar

antilopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei.
 

antilocapră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antilocapra)

1. antilopă americană în preriile și deșerturile din vestul Americii de Nord.
 

antilopide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilopides)

1. familie de rumegătoare cavicorne, africane sau indiene: antilopa, gazela etc.
 

bubal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bubale)

1. antilopă africană mare, cu coarne în formă de liră.
 

caprin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caprin/és/)

1. adj. referitor la capre.
2. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: capra, antilopa etc.
 

catoblepas

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. catoblépas)

1. animal fabulos foarte greu a cărui privire omora pe cei asupra cărora era ațintită.
2. antilopă de la izvoarele Nilului care privește veșnic în jos.
3. specie de pește veninos.
 

gnu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gnou)

1. antilopă africană de talie mare, brun-cenușie, cu coarnele curbate înapoi.