Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antinomie, lat. antinomia)
1. contradicţie categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antinomique)
2. care creează o antinomie, o opoziție, uneori o contradicție.