Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antipape)
1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. antipapal)
1. îndreptat împotriva papei; care se opune puterii deținute de papă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipapisme)
1. stare a bisericii catolice condusă de un antipapă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. novatien)
1. I. referitor la novațianism, doctrina eretică a lui Novatian (sec. V-VIII).
2. referitor la Novatian, preot și antipapă roman din secolul al III-lea.
3. II. adept, discipol al novaţianismului; creștin din secolul al III-lea, care a condamnat a doua căsătorie și care nu a acceptat să-i pocăiască pe cei care au păcătuit după botez.