Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antipathie, lat. antipathia)
1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. allergique)
1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.
2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.
3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.
4. II. persoană care manifestă o alergie.
5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipathique)
1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (antipatie + -iza)
1. a manifesta antipatie faţă de cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aversion, lat. aversio)
1. repulsie.
2. antipatie profundă; ură, resentiment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phobie)
1. stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă şi nemotivată.
2. repulsie, antipatie pentru ceva.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phobos „frică, spaimă, teroare”)
1. „repulsie, antipatie, teamă morbidă”.