Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipyrétique)
1. (medicament) care provoacă scăderea febrei; antitermic, febrifug.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipyrine, germ. Antipyrin)
1. medicament amărui, antipiretic şi analgezic; fenazonă, analgezină.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antithermique)
1. (medicament) care scade febra; antipiretic.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. fébrifuge, lat. febrifuga)
1. (medicament) care are proprietatea de a suprima sau reduce febra; antipiretic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pipérine)
1. (chimie) alcaloid conținut în diverse piperacee, inclusiv piperul negru și ardeiul iute, având proprietăți antipiretice și utilizat la fabricarea piperonalului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. salicylanilide)
1. (chimie) produs chimic obținut prin acțiunea acidului salicilic asupra anilinei, care se prezintă sub formă de ace, solubile în apă, și care se întrebuințează ca antipiretic; salifebrină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. salifébrine)
1. (chimie) produs chimic obținut prin acțiunea acidului salicilic asupra anilinei, care se prezintă sub formă de ace, solubile în apă, și care se întrebuințează ca antipiretic; salicilanilidă.