Dictionar

antitrinitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antitrinitarisme)

1. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină a Treimii.
 

antitrinitar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antitrinitaire)

1. I. privitor la antitrinitarism.
2. care neagă dogma Sfintei Treimi.
3. II. adept al antitrinitarismului.
4. creștin care nu recunoaște Trinitatea și neagă divinitatea lui Isus Hristos.
5. membru al unei secte care respinge dogma Sfintei Treimi.