antrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-şi) conserva şi dezvolta însuşirile fizice prin exerciţii metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuţie, acţiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mişcare.
4. refl. a se înflăcăra.

antrenament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.
2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.

antrenant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. entraînant)

1. care atrage, stimulează (la ceva); distractiv.

supraantrena

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surentrainer)

1. (sport) a se antrena în mod exagerat.

alerteţe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. all’ertezza)

1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

angrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engrener)

1. vb. tr. a face ca dinţii unei roţi să intre între cei ai altei roţi spre a-i transmite o mişcare.
2. tr., refl. a antrena, a fi antrenat într-o acţiune.

antrenament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.
2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.

antrenor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entraîneur)

1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.
2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de maşini-unelte.

boogie-woogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. boogie-woogie)

1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susţinerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorităţi antrenante.
2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare.