Dictionar

antropic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropique)

1. determinat de acțiunea omului; antropogen.
 

antropogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropogène)

1. adj. antropic.
2. s. n. cuaternar (II).
 

azil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asila, lat. asylum)

1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice.
 

filantropic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. philanthropique)

1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.
2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.
3. asociație ~ă = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.
4. (antonim) mizantropic.
 

filantropinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Philanthropinist)

1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.
2. II. adept al filantropinismului; filantropist.
 

filantropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. philanthropisme)

1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.
2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.
 

antropogenic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropogénique)

1. cauzat sau generat de oameni.
2. (sinon.) antropic.