Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropisme)
1. concepţie teologică înrudită cu antropocentrismul şi antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropocentrique)
1. privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului (doctrină care plasează omul în centrul Universului).
2. care constă în adoptarea antropocentrismului (vorbind despre un sistem filozofic sau cosmologic).