Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogéographie)
1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale aşezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizaţiei etc.; geografie umană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géographie, lat. geographia)
1. știință care studiază și descrie scoarța terestră cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc. și fenomenele care se produc la suprafața ei.
2. ~ umană = antropogeografie; ~ lingvistică = metodă de cercetare a fenomenelor de limbă prin stabilirea ariilor lor de răspândire pe bază de anchete pe teren; geolingvistică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. humanus)
1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc.
2. geografie ~ă = antropogeografie.
3. (şi adv.) cu dragoste de oameni, omenos, bun, blând.