OK
X
antropogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropogenèse)
1.
ramură
a
antropologiei
care
studiază
originea,
evoluția
și
dezvoltarea
speciei
umane;
antropogenie.
antropolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. anthropologue)
1.
specialist
în
antropologie;
(înv.)
antropologist.
2.
specialist
care
studiază
omul
după
metodele
antropologiei.
craniologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crâniologie)
1.
parte
a
antropologiei
care
studiază
forma
și
dimensiunile
craniului.
craniometrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. craniométrie)
1.
ramură
a
antropologiei
care
se
ocupă
cu
luarea
dimensiunilor
și
a
indicilor
craniului
(măsurarea
craniului
și
a
oaselor
care
îl
compun).
culturologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. culturology)
1.
ramură
a
antropologiei
care
studiază
cultura
(instituții,
tehnologii,
ideologii)
ca
o
ordine
distinctă
de
fenomene,
organizată
pe
principiile
propriilor
sale
legi;
știință
generală
despre
cultură
și
civilizație.
etnogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ethnogenèse)
1.
proces
de
formare
a
unui
popor;
etnogenie.
2.
ramură
a
antropologiei
care
studiază
originea
și
filiația
raselor
și
a
popoarelor.