Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropomorphe)
1. adj. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I).
2. referitor la antropomorfism.
3. care reprezintă figura umană; antropomorfic.
4. s. n. pl. antropoide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropomorphique)
1. referitor la antropomorfism; antropomorf.
2. care are forma corpului uman sau care are aparență umană.
3. (religie) care reprezintă divinitatea sub formă umană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphides)
1. pl. familie de maimuţe mari, cele mai apropiate de om.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphisme)
1. concepţie care atribuie divinităţilor sau lucrurilor şi fenomenelor naturii forme, însuşiri şi sentimente umane.
2. reprezentare a divinităţilor sub înfăţişare omenească.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anthropomorphiste)
1. I. relativ sau legat de antropomorfism.
2. care atribuie divinităţii o formă şi o natură umană.
3. II. adept al antropomorfismului.
4. persoană care învață antropomorfismul, care este înclinat să creadă în el.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anthropomorphiser)
1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinităţi calităţi şi trăsături umane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă şi animalieră, în ţesături, orfevrărie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. androïde)
1. adj. care prezintă caractere masculine.
2. cu înfăţişare de bărbat.
3. s. m. robot, automat antropomorf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropisme)
1. concepţie teologică înrudită cu antropocentrismul şi antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropoïde/s/)
1. adj. (despre maimuţe) care seamănă cu omul; antropomorf (I, 1).
2. s. n. pl. subordin de maimuţe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; antropomorfe (II).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropomorphe)
1. adj. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I).
2. referitor la antropomorfism.
3. care reprezintă figura umană; antropomorfic.
4. s. n. pl. antropoide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropomorphique)
1. referitor la antropomorfism; antropomorf.
2. care are forma corpului uman sau care are aparență umană.
3. (religie) care reprezintă divinitatea sub formă umană.