Dictionar

antropomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropomorphe)

1. adj. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I).
2. referitor la antropomorfism.
3. care reprezintă figura umană; antropomorfic.
4. s. n. pl. antropoide.
 

antropomorfic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropomorphique)

1. referitor la antropomorfism; antropomorf.
2. care are forma corpului uman sau care are aparență umană.
3. (religie) care reprezintă divinitatea sub formă umană.
 

antropomorfide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropomorphides)

1. pl. familie de maimuțe mari, cele mai apropiate de om.
 

antropomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropomorphisme)

1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane.
2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească.
 

antropomorfist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anthropomorphiste)

1. I. relativ sau legat de antropomorfism.
2. care atribuie divinității o formă și o natură umană.
3. II. adept al antropomorfismului.
4. persoană care învață antropomorfismul, care este înclinat să creadă în el.
 

antropomorfiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anthropomorphiser)

1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinități calități și trăsături umane.
 

african, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
2. adj. care aparțin Africii.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră, în țesături, orfevrărie.
 

android, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androïde)

1. adj. care prezintă caractere masculine.
2. cu înfățișare de bărbat.
3. s. m. robot, automat antropomorf.
 

antropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropisme)

1. concepție teologică înrudită cu antropocentrismul și antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi.
 

antropoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropoïde/s/)

1. adj. (despre maimuțe) care seamănă cu omul; antropomorf (I, 1).
2. s. n. pl. subordin de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; antropomorfe (II).
 

antropomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropomorphe)

1. adj. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I).
2. referitor la antropomorfism.
3. care reprezintă figura umană; antropomorfic.
4. s. n. pl. antropoide.
 

antropomorfic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropomorphique)

1. referitor la antropomorfism; antropomorf.
2. care are forma corpului uman sau care are aparență umană.
3. (religie) care reprezintă divinitatea sub formă umană.