Dictionar

Antru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peşteră)

1. (anat.) cavitate, scobitură.

2. ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului.


Antral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antral)

1. (anat.) referitor la antrul piloric.

2. (anat.) care are forma unui antru.


Antrectomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthrectomie)

1. (med.) rezecție a antrului piloric; îndepărtarea chirurgicală a porțiunii inferioare a stomacului.


Antrită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antrite)

1. inflamaţie a antrului mastoidian în evoluţia unei otite.


ANTRO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. antro-, cf. lat. antrum, gr. antron „peșteră”)

1. „cavitate, scobitură, spațiu gol, antru; antral”.


Antroduodenostomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antroduodénostomie)

1. operaţie chirurgicală constând în legarea antrului piloric cu duodenul.


Antromastoidită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antromastoïdite)

1. inflamaţie a antrului şi a mastoidei.