Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrogatif)
1. care abrogă, care anulează; anulator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antidérapant)
1. (dispozitiv adaptat la roţi, la schiuri) care reduce sau anulează derajapul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annulatif)
1. care anulează; având puterea de a anula.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. annulation)
1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bécarre)
1. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coercitif)
1. care are puterea sau dreptul de a constrânge.
2. care exercită o constrângere; constrângător.
3. câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizaţia unui corp feromagnetic.