Rezultate principale (Anunţ):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
Rezultate secundare (Anunţ):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annoncer, lat. annuntiare)
1. a aduce la cunoştinţă.
2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anunța)
1. acțiunea de a anunța și rezultatul ei; aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anunța)
1. adus la cunoștință; care este făcut public, comunicat.
2. prevăzut, cunoscut dinainte.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (anunța + -[ă]tor)
1. I. care anunță, aduce un mesaj; care vestește sau prevestește ceva.
2. II. persoană care anunță, vestește sau prevestește ceva; mesager.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)
1. aflat în aer sau care conţine aer.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichier)
1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)
1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.
2. semnal, chemare pentru a lua armele.
3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ample, lat. amplus)
1. larg, întins, vast, dezvoltat; cu amănunte multe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.