Rezultate principale (Anunţa):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annoncer, lat. annuntiare)
1. a aduce la cunoştinţă.
2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.
Rezultate secundare (Anunţa):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anunța)
1. acțiunea de a anunța și rezultatul ei; aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anunța)
1. adus la cunoștință; care este făcut public, comunicat.
2. prevăzut, cunoscut dinainte.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (anunța + -[ă]tor)
1. I. care anunță, aduce un mesaj; care vestește sau prevestește ceva.
2. II. persoană care anunță, vestește sau prevestește ceva; mesager.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)
1. aflat în aer sau care conţine aer.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)
1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.
2. semnal, chemare pentru a lua armele.
3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. catastrophist)
1. I. referitor la catastrofism; care anunță o catastrofă.
2. II. partizan al catastrofismului; persoană care anunță o catastrofă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)
2. bazat pe critică, care foloseşte critica.
3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.
4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.
5. ediţie ~ă = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.
6. (fiz.) stare ~ă = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.