Dictionar

Rezultate principale (Anvelopă.):

Anvelopă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enveloppe)

1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul.

2. înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.).

3. supracopertă.

4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.

5. plic.

6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.


Rezultate secundare (Anvelopă.):

Baieu

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. boyau)

1. bandaj al roţii unei biciclete de curse conţinând în anvelopă o cameră subţire de cauciuc.


Cameră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.

2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreţi.

3. compartiment într-un sistem tehnic (instalaţie, maşină, aparat).

4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii şi transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.

5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer şi care se aşază pe roată sub anvelopă.

6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.

7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.

8. (ec.) instituţie având ca obiectiv sprijinirea activităţii dintr-un anumit domeniu.


Cauciuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caoutchouc)

1. material plastic şi rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.

2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor etc.


Manşon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manchon)

1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig.

2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă.

3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei.

4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte.

5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.


Pneu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pneu)

1. partea de cauciuc din anvelopă şi camera cu aer a unei roţi de vehicul.


Semirigid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. semi-rigide)

1. (tehn.; despre ansambluri) format din piese care se pot mişca sau depărta din poziţia iniţială; (despre un dirijabil) cu carcasă rigidă şi anvelopă flexibilă.