aparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc.
2. instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituții.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică; ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor.

aparat apical

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT apparatus apicalis
2. FR appareil apical
3. EN apical apparatus
4. DE Apikalapparat
5. RU aпикaльный aппaрaт
6. HU csúcs apparátus

aparataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. appareillage)

1. totalitatea aparatelor într-un anumit domeniu.

apărătoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (apăra + -[ă]toare)

1. obiect sau dispozitiv cu rol protector.
2. piesă curbată de metal sau plastic plasată în jurul roților unui vehicul (bicicletă, motocicletă etc.) pentru a reține sau devia noroiul, pietrele etc. antrenate de mișcarea roților.
3. femeie care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
4. (reg.) funie cu care se strunește legătura dintre proțap cu sania (spre a o ține mai strânsă); (reg.) vlăioagă.
5. (reg.) plantă perenă, întâlnită prin poiene de la câmpie până la etajul subalpin; izmă sălbatecă, somnișor.

aparatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Apparatur)

1. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații.

fotoaparat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. фотоаппарат)

1. obiect care permite realizarea de fotografii prin imprimarea luminii pe o peliculă pe bază de nitrat de argint sau prin digitalizare; aparat fotografic.

microaparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + aparat)

1. aparat de dimensiuni mici, specific microchimiei.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

absorbțiometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absorptiomètre)

1. aparat pentru măsurarea gradului de absorbție.

acaparant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.

accelerograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.

acidimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acidimètre)

1. aparat folosit în acidimetrie.
2. instrument care măsoară cantitatea de acid dintr-un lichid; acidometru.

acomodometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodomètre)

1. aparat pentru măsurarea capacității de acomodare a ochiului.