Parte de vorbire: s.
Origine: (it. camera)
1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreţi.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalaţie, maşină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii şi transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer şi care se aşază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituţie având ca obiectiv sprijinirea activităţii dintr-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électropneumatique)
1. (despre un aparat) în care acţiunea aerului comprimat este comandată de electrovalve.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hydropneumatique)
1. (aparat) care funcţionează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. instrumenter)
1. intr. a întocmi contracte, procese-verbale şi alte acte publice.
2. tr. a scrie părțile instrumentale (ale unei compoziții); a orchestra.
3. (tehn.) a dota (o instalație, un aparat) cu instrumente de control; (ind. petrolieră) a dota o instalație de rafinare cu dispozitive de control automat.
4. (tehn.) a efectua o instrumentație (extragere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. propulseur)
1. (organ, aparat) care creează şi întreţine forţa de propulsie; propulsant (I).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. respiratoire)
1. adj. referitor la respiraţie.
2. adj., s. n. (aparat) care asigură respiraţia.