aerobază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + bază)

1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

aparataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. appareillage)

1. totalitatea aparatelor într-un anumit domeniu.

aparatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Apparatur)

1. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații.

apertură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia.

arheofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + /geo/fizică)

1. știință care preconizează pentru cercetările arheologice folosirea metodelor și aparatelor de care face uz geofizica.