Dictionar

Rezultate principale (Aparentă):

Aparenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apparence, lat. apparentia)

1. înfăţişare, manifestare exterioară evidentă, uneori înşelătoare.

2. în ~ = la prima vedere.


Rezultate secundare (Aparentă):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Acaul, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acaule, lat. acaulis)

1. (bot.) fără tulpină.

2. cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.


Afirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.

2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.


Agerazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agérasie)

1. aparenţă tinerească la o persoană în vârstă.


Androginoid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androgynoïde)

1. individ de sex masculin cu aparenţă feminină.


Aparent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apparent, lat. apparens)

1. adj. nereal, imaginar; fals.

2. evident, vizibil.

3. adv. în aparenţă.