Dictionar

apartenenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appartenance, it. appartenenza)

1. faptul de a aparţine cuiva, de a ţine de ceva.
2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulţime.
 

carnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnet)

1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenenţa posesorului.
 
 
 

confesionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo)

1. concepţie teologică ce consideră obligatorie apartenenţa la o anumită confesiune.
 

confesionalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Konfessionalität, it. confessionalità)

1. apartenenţă la o anumită confesiune sau credință religioasă.