Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. barbare, lat. barbarus)
1. nume dat de greci şi romani oricărui individ care aparţinea unei populaţii străine.
2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparţinând unui asemenea popor.
3. (fig.; şi adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan.
4. (adv.) în mod crud, sălbatic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. Bogomil - preot bulgar)
1. (religie) cel care aparținea unei secte eretice maniheiste care a apărut în secolul al X-lea în Bulgaria și s-a răspândit până la începutul secolului al XIII-lea în Asia Mică și Peninsula Balcanică; adept al bogomilismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (clientelă + -ar)
1. care este bazat pe clientelism, pe favoritism sau pe urmărirea intereselor personale.
2. relativ la clientelă; legat de practica clientelismului.
3. (Antichitatea romană) care aparținea clienților unui patrician roman.
4. relații (sau raporturi etc.) ~e = relații existente între Imperiul Roman și populațiile străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu, recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. decumanus, al zecelea, fr. décuman)
1. (ant.; despre pământuri) care aparţinea statului roman şi pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit.
2. poartă ~ă = poartă a unui castru, a unei tabere romane în partea opusă inamicului şi în dreptul căreia se afla cohorta a zecea.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désannexer)
1. a retroceda un teritoriu anexat.
2. a desprinde de la o putere străină un teritoriu anexat anterior și a-l restitui țării de care aparținea înainte de anexare.