Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Apikalapparat
5. RU aпикaльный aппaрaт
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apical)
1. (anat.) situat în vârful unui organ.
2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinţi, de alveole sau de bolta palatului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR apical; terminal; apicellaire
4. DE apikal; gipfelständig; spitzenständig; scheitelständig
6. HU csúcsi, csúcsállású, csúcson levő, végálló, ágtetőző, szártetőző
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR anneau apical; sphincter
4. DE Apikalring
5. RU aпикaльное кольцо
6. HU csúcsi, csúcson levő gyűrű, végálló gyűrű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT osculum apicale; os apicale
3. EN apical orifice; apical mouth
5. RU aпикaльное устье
6. HU csúcsnyílás
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogenèse)
2. creştere în lungime la vârful organelor vegetale.
3. acrobrie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. apic/o/-, cf. lat. apex, apicis „creștet, vârf”)
1. „vârf, extremitate; apical”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. apicectomy)
1. ablaţiune a porţiunii apicale a rădăcinii unui dinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coronule, lat. coronula)
1. (bot.) coroană mică de elemente apendiculare.
2. celulele apicale ale oogonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protoderme, lat. protoderma)
1. strat celular extrem al meristemului primar din regiunea apicală a organelor radiculare, care dă naştere epidermei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ombon, lat. umbo)
1. (zool.) partea apicală a unei cochilii; punct central şi proeminent al unei cochilii; ombilic.